Tocmai am terminat de urmarit “Rock of Ages“. Aici, online. Cum nu am obiceiul sa citesc recenziile filmelor inainte de a le vedea, ma iau, in mare, dupa titlu. Asa ca ce speram sa fie un film mitologic, s-a dovedit a fi un film care m-a facut sa traiesc adolescenta, din nou.
Cuvintele sunt naspa si de prisos. Scurt pe doi; Tom Cruise, in rol de rocker celebru, devorat de lipsa LUI in corpul pe care il are in stapanire, sub papucul comercial al unui manager furacios, Alec Baldwin ca patron de club in care stapan e rock’n’roll-ul, plin de betii fara numar si voma pe podea, pe langa concertele extraordinare, Russel Brand, Catherine Zeta-Jones si totul impanat de muzica rock normala, ca pe vremea tineretii mele. Sau a voastra, daca ati vazut lumina zilei inainte de ’80, ati respirat aer cu votca si ati auzit mai intai acorduri de chitara si abia pe urma vocea mamei…
Pe langa asta, mixurile de piese… mama, mama…
Trailer nu pun, doar ma declar pe deplin satisfacut de un musical made in 2012 (culmea!!!), pana acum SINGURUL film de anul asta care mi-a lasat o impresie buna. Sfatul meu? Merita!
