Oferte de munca in alte orase ale Spaniei nu prea sunt, mai ales ca mie imi trebuie un permis de munca, dintr-o greseala birocratica, de vreo doi anisori. Greseala asta a facut ca eu sa pierd tot ce am facut in anii astia: cotizatiile, asigurarea medicala, vechimea, in fine, tot. Cand m-au anuntat ca maldarul de contracte pe care il am acasa nu valoreaza nimic, mi-a cazut cerul in cap. O luam de la zero, inca o data. Nu-i bai, tanar sunt si am putere de munca. Dar nu mai merge asa.
Caut loc de munca. In Spania, in restul Europei, in lumea larga. Nu conteaza unde, nu conteaza in ce domeniu. Ma duce mintea sa invat alta meserie, din nou. Am invatat castellana, am invatat sa lucrez cu masini pe care nu le-am vazut vreodata pana acum trei ani, am invatat sa conduc. Se pare ca sunt bun la invatat, nu? As putea invata alta meserie.
Stiu ca o sa va intrebati de ce plec de la un servici sigur. Uite de aia! In trei ani, nu mi-am facut nici macar o cunostinta aici, nu vorbesc de un prieten. Si toata tacerea devine apasatoare. Doar de asta. Din cauza tacerii. Ca de gospodarit, imi iese de minune. Imi gatesc, imi spal, imi fac curatenie, dar asta imi ocupa putin timp si eu as vrea sa fiu ocupat cu ceva mereu. Cand nu am ce face, urc in masina si plec in Alicante. Stau si ma uit la valurile marii. Alea sunt momentele in care mi-as dori sa fiu pictor. Sau poet. Niciodata nu mi-a placut marea, in mod deosebit, dar muntii din jur ii stiu de de rost deja.
Planific sa plec acasa, in Romania. Cu masina. Nu ma bazez mult, e o calatorie lunga si eu nu am experienta destula. Mai ales ca asa ajunge in plina iarna. A! Chiar! Trevuie sa il dotez pe TiTi cu cele necesare iernii. Tare sunt curios cum o sa mearga…
Deci, deocamdata, asta ar fi solutie. Doar daca nu apare ceva, in alta parte. O sa va tin la curent, pentru ca mi-am promis sa reincep sa scriu pe aici. Relax, nu o sa mai fie postari din astea 🙂 O sa fie postari normale, ca cele cu care v-am obisnuit. Se intampla atatea chestii in lume, incat imi pare rau ca le pierd…
