Cateodata ma intreb daca nu da iama in energizantele mele cat eu nu-s acasa… Altadata l-am verificat de baterii. Nu are. Broastele testoase nu au baterii. Dar asta nu-i normal.
Chiar in momentul asta, Odin se pregateste pentru a suta oara sa iasa din acvariu. STIU ca daca il scot, incepe sa alerge pe aici. Si nu exagerez. Alearga! Broasca testoasa alearga… the world is mad…
Cateodata as vrea sa am energia lui. E comparativa cu a unui copil de 1-2 ani. Cine are copii stie ca-s obositori, mai ales cand incep sa mearga. Broasca mea are trei ani, e normal sa fie asa, cica. Pe urma, cu cat imbatraneste, se mai calmeaza.
Se pare ca vine toamna. Burniteaza, cateodata. Miroase a incarcat, a umed. Si mi-s somn, mai tot timpul. Am inceput sa imi prepar nessul cu energizant, ca sa ma pot tine pe picioare. Stiu, stiu, puteti sa va opriti. Nu am sa mor, nu o sa dau in ulcer, nu o sa-mi crape inima. Napoleon lua arsenic, ca sa nu il poata otravi nimeni. Eu ma pregatesc in modul meu 🙂
Se pare ca vine iarna. Geamurile lui TiTi sunt, mai mereu aburite si am inceput sa bag aerul conditionat in functiune. Pe la ora sase, seara, trebuie sa aprind luminile, pentru ca nu mai vad mare lucru. Si se face mai racoare. Nu mai merge sa port pantaloni scurti… mama ei de racoare.
Se pare ca vine iarna… urasc iarna…
