Niste idei pozitive pe care ni le bagam singuri in cap, ca sa nu ni se mai para dracu’ chiar atat de negru. Evident, chestia asta nu schimba culoarea rahatului, sau mirosul. El ramane la fel, de fapt, dimpotriva, incepe sa puta si mai al naibii.
Nu e o noutate ca am ramas singur, din nou. Nici macar nu face subiectul articolului asta. Self pitty nu intra in discutie. Incerc doar sa demonstrez ca atunci cand ti-e greu, e o idee buna sa te astepti la MAI rau.
Asa… am ramas singur. Si am zis ca tot raul spre bine, cumva. Exista un balans in lume, nu? Nu exista ceva naspa, daca nu e urmat de altceva. De obicei, ceva bun, ca sa nu ne taiem beregata. Adica, daca totul ar fi urat, ar fi o lume plictisitoare si rea, nu? Asa ca ne inducem ideea ca ceva bun e musai sa apara.
Ma anunta, astazi, seful ca mi-a gasit inlocuitor. Dupa plecarea Anei, s-a gandit ca nu o sa mai raman multa vreme prin zona si, cm nu vrea sa se trezeasca intr-o zi ca nu mai vin la munca, omul si-a luat masuri de siguranta. Foarte logic, zic eu. Asa ca azi mi-a dat preavizul. 15 zile. Minunat. Stai! Ca e si mai ‘bine’! 15 zile astea se termina la mijlocul lunii viitoare. Perfect. O sa iau bani jumate de norma din care sa platesc chiria. Daca am bafta, o sa platesc si utilitatile. Ma uit in cont si ma sperii. 40 de euro, din care 32 ii ia ISPul, la inceputul lunii.
Fabulos, nu? Mno, acu’ e musai sa urmeze ceva bun. Las-o naibii de treaba, trebuie! Well, nu urmeaza. Poate doar mai rau. O sa primesc mesaje cu ‘hai acasa!’. Buna idee!
Cu ce am eu acum, nu ies nici din Comunitatea Valenciana. DACA am bafta, o sa il pot vinde pe TiTi, dar sub nici o forma in mai putin de doua saptamani. Cu el nu pot pleca spre Romania, ca nu am cauciucuri de iarna, in fine, nu-i pregatit pentru zapezile de acasa. Asa ca, daca e sa-l vand, in graba, o sa iau pe el aproape jumatate din cat am dat. Mai departe, cu banii luati pe TiTi o sa trebuiasca sa platesc restul de luna, care ramane. Ca mai stau in speranta ca o sa gasesc ceva de munca pe aici. O sa imi pastrez o siguranta de bani si restul o sa ii folosesc sa alerg pe ici-colo, cine stie? Deja am inceput sa vand din casa. Mobilul, TVul, bicla. Altceva nu mai am.
Incepeti sa vedeti cum, dupa trei ani de muncit cu carca, saptamani intregi fara zile libere, un om poate fi la fundul fundului? Prizonier intr-o tara straina? Ce nu pricep, in ruptul capului, este cum doamne iarta-ma, unii care nu stiu sa deosebeasca stanga de dreapta, au de toate?!
Acestea fiind spuse, mi-am varsat oful aici, ca nu am cu cine vorbi si ‘draga jurnalule’ se pare ca functioneaza. Parca is mai eliberat, putin…
