Săptămâna asta s-au împlinit cinci ani de când tata nu mai este.
Data nu a trecut neobservată de mine, numai că de câteva zile tot stau să mă gândesc dacă să scriu acest articol sau nu, pentru că într-un fel nu îşi are locul aici, alături de alt gen de subiecte despre care am scris şi voi mai scrie.
Întrucât importanţa subiectului primează infinit mai mult pentru mine decât restul, am decis să scriu.
Tata a avut o meserie nobilă, a fost medic. Şi-a iubit meseria şi oamenii mai mult ca pe Dumnezeu, altceva n-a contat pentru el, lucru de care eu nu sunt capabil şi nici n-o să fiu vreodată.
Se numea Minea Jean şi era medic adevărat, medic primar medicină generală cum puţini mai sunt în ziua de azi, cu facultatea terminată în 1964. A absolvit facultatea de Medicină Generală Timişoara. Poza de mai jos este foarte veche, chiar de atunci.
Dr Minea Jean a profesat ca medic la dispensarul din comuna Seleuş jud Arad între anii 1964-1977. Dr Minea Jean a profesat ca medic intre anii 1977-1999 în Policlinica Ineu.
Dacă ar fi să am comentarii la articolul ăsta, ar fi numai de bine, dar n-o să am, eu cel puţin nu ştiu să mă citească cineva din oraşul meu şi oricum generaţia apusă nu are nici o tangenţă cu internetul.
Eu îi simt lipsa aproape tot timpul, cind am o problemă ‘mare’ mai merg să-i aprind o lumânare în capătul satului, şi încerc să-mi imaginez ce mi-ar răspunde dacă l-aş întreba şi ar putea vorbi.
