In Romania

Ne merităm soarta

Răsfoind presa de azi găsesc pe realitatea.net un articol,
“Interviu în exclusivitate cu Victor Athanasie Stănculescu”
acesta aflându-se în închisoare din octombrie 2008 pentru rolul “important” jucat în evenimentele de la Timişoara şi după, la revoluţia din 1989.

Ceea ce vă scriu mai jos îmi aparţine, nu redau articolul lor.

Că a jucat un rol important este un lucru cert, dar nu în sensul rău, dacă domnia sa ar fi executat ce i s-a cerut atunci să execute, în ziua de azi noi n-am fi avut internet, n-am fi avut libertatea să ne facem blog, poate ar fi fost la conducerea ţării tot familia Ceauşescu, poate altă familie de dobitoci, poate am fi avut parte de câţiva ani de dictatură militară, câţiva ani de război civil precum în fosta Iugoslavie, multe se puteau întâmpla, dar s-a terminat totul într-o săptămână.

La ce s-ar fi putut petrece atunci în Timişoara dacă oameni cu funcţii înalte din armată precum Stănculescu şi alţii nu ar fi evitat să se întâmple, nici nu vreau să mă gândesc.
ERA GENERAL DE ARMATĂ. Patru stele mari pe umeri. Putea rade de pe suprafaţa pământului Timişoara.
Dacă armata AR FI VRUT, ar fi încheiat “revoluţia” în 8 ore cu tot cu făcut curăţenie, să nu aveţi nici o îndoiala de asta.

Faptul că atunci am câştigat o libertate cu care habar n-am avut ce să facem, am fost conduşi cum am fost şi de ce fel de conducători am avut parte, şi am ajuns unde am ajuns astăzi după 20 de ani, e cu totul altă problemă.

Urmărind videoclipul din articol m-a cuprins scârba şi ruşinea că sunt român.

Adică ne renegăm trecutul, istoria, renegăm armata română, şi un brav general care şi-a facut datoria faţă de ţară şi mai puţin faţă de clanul Ceauşescu, iar drept răsplată justiţia română din ziua de azi îi i-a acestuia gradul de general şi îl condamnă la 15 ani de închisoare la un loc cu criminalii de drept comun.

Asta numai aşa din nevoia de a avea pe cine arăta cu degetul şi a spune că vezi doamne, s-a făcut dreptate. Sau parcă s-ar fi aflat ceva din adevărurile care încă dor şi nu se cunosc. Sau din nevoia dintotdeauna a celor care aplică legea de a găsi un ţap ispăşitor.

Omul are 80 de ani, este bolnav, de 20 de ani este supus presiunilor de tot felul, soţia i s-a sinucis din acest motiv, că nu a mai putut suporta, el a ajuns unde a ajuns, şi este frapant că nici măcar nu vrea să iasă “afară” din motive de sănătate, spune că poate fi tratat în spitalul penitenciarului. S-a resemnat, şi gata. Cu demnitate. Nu mă miră acest lucru. Un om de calibrul lui n-o să cerşească milă niciodată de la nimeni.
Dl general mai pomeneşte în treacăt că unii deţinuţi îl salută cu “Să trăiţi!”
Adică este judecat mai drept de deţinuţi decât de justiţie.
Deţinuţii ar fi putut foarte bine să-l salute cu un scuipat în faţă dacă ar fi considerat că asta merită.
Doar politicienii, magistraţii şi justiţia consideră că merită sa stea închis.

Între anii ’88-’89 eu îmi satisfăceam stagiul militar în Oradea unde am avut ocazia să văd în faţa mea doi generali la vremea aceea. Pe fostul ministru al apărării naţionale, g-ral maior Vasile Milea la Casa Armatei Oradea în 1988 şi g-ral maior Nicolae Şchiopu, comandantul diviziei Oradea care venea periodic prin unităţi în control. Asemenea atitudine, prestanţă, demnitate, impunere de respect, nu am mai vazut în 20 de ani de atunci şi nici nu voi mai vedea la un om, indiferent că se numeşte Băsescu, Bush sau mai ştiu eu cum. Nu ştiu cum să vă spun, dar pe vremea aia nu se ocupau funcţii înalte pe pile, nepotism sau şpaga. Asta cu corupţia mergea aşa, cam pâna la nivel de gestionar de bufet comunal. De la un anumit nivel în sus incompetenţa şi prostia nu aveau ce căuta indiferent cine ai fi fost. Mă refer evident la capitolul valoare umană, nu consider că un manager de mare corporaţie care face învârteli şi profit de un milion de euro pe zi este un om valoros. Mai degrabă un bişniţar cu suflet de câine.

Dacă consideraţi că locul lui NU este în puşcărie, ulterior am văzut ca există şi o petiţie online de semnat pentru eliberarea sa prin decret prezidenţial.

Tags
Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close